Un robot industrial constă în principal din cinci componente de bază: piese mecanice, sistem de antrenare, sistem de control, senzori și efector final. Designul său structural este foarte biomimetic, asemănător cu o „formă de viață electromecanică”.
Din punct de vedere funcțional, este ca un braț robotic inteligent cu „schelet, mușchi, nervi și creier”, fiecare parte lucrând în colaborare pentru a îndeplini sarcini complexe:
Sistem de structură mecanică (schelet): compus dintr-o bază, talie, braț, încheietura mâinii și efect de capăt, formând un mecanism cu lanț deschis cu mai multe-grade-de-libertate-.
Baza: Suportă întregul robot și poate fi fixă sau mobilă.
Braț: Include brațul și antebrațul, determinând raza de lucru a robotului.
Încheietură: cea mai complexă structură, folosită pentru a regla poziția efectorului final (de exemplu, rotație, oscilație).
Efector final: „mâna” care îndeplinește direct sarcina, cum ar fi o prindere, o pistoletă de sudură sau o ventuză; poate fi înlocuit rapid pentru a se adapta la diferite sarcini.
Sistem de antrenare (Mușchi): Oferă putere fiecărei articulații. Tipurile obișnuite includ electrice, hidraulice și pneumatice, servomotoarele de curent alternativ fiind în prezent curentul principal.
Fiecare grad de libertate este echipat de obicei cu o unitate de antrenare independentă.
Amplificarea cuplului și controlul precis sunt realizate prin reductoare RV (sarcină grea) și reductoare armonice (sarcină ușoară, precizie ridicată).
Sistemul de acționare trebuie să aibă pornire/oprire rapidă, capacitate de răspuns ridicată și capacități de poziționare precisă.
